Supliciu, terapie alternativa 8

Al optulea si ultimul panou din lucrare (anteriorul aici)
Detalii:

Supliciu, terapie alternativa 7

Al saptelea panou din lucrare. (anteriorul aici)
Detalii:

Supliciu, terapie alternativa 6

Al saselea panou din lucrare. (anteriorul aici)
Detalii:

Supliciu, terapie alternativa 5

Astazi continui sa postez detalii din lucrarea mea "Supliciu, terapie alternativa", respectiv al patrulea panou precum si continuarea explicatiei incepute in postarea precedenta(Supliciu, terapie alternativa 4)

"Dezvoltarea fizică reprezintă totodată dependenţa creascândă faţă de om, realizată prin hrană, ataşamentul de lumea materială. Omul este prezent doar ca detaliu anatomic, mai precis mâna, cea care oferă hrana dar şi care comite crima, din raţiuni egoiste. Autorul este omniprezent în acţiunea reprezentării atât prin personaj în mod indirect, cât şi prin mâna criminală în mod direct. Prezenţa omului doar ca detaliu anatomic(hidos reprezentat) a fost aleasă pentru a permite cititorului identificarea cu elementul uman, astfel având şansa să îşi omoare propriul demon al grotescului. Dar

Supliciu, terapie alternativa 4

Astazi continui sa postez detalii din lucrarea mea "Supliciu, terapie alternativa", respectiv al patrulea panou precum si continuarea explicatiei incepute in postarea precedenta(Supliciu, terapie alternativa 3)

"S-a vorbit mai sus despre un procedeu occult şi acest lucru îl sileşte pe autor să dea câteva lămuiri în legătură cu demersul său. „Supliciul” reprezintă demersul plastic, în timp ce „terapia” reprezintă demersul „esoteric”. Esotericul din lucrarea de faţă se referă strict la modul în care ea a fost concepută. Trebuie specificat că magia se întâmplă mai întâi în planul astral şi abia după în planul fizic. În cazul lucrării de faţă „astralul” l-a reprezentat elaborarea schiţelor în virtual, adică procesarea computerizată a imaginii, iar planul fizic execuţia lor. Astfel esotericul rămâne doar un demers epic secundar, lucrarea povesteşte un potenţial procedeu. Artefactul „magic” care se doreşte această lucrare este înainte de toate un demers artistic şi inevitabil se supune legilor care guvernează artele plastice. Lucrarea se compune din opt pagini, care redau într-o formă non-conformistă din punctul de vedere al B.D.-lui povesta tragică a unui căţel. Elementul de noutate pe care aceste lucreri îl propun este rezolvarea paginii ca o compoziţie de sine stătătoare. Din această cauză s-a recurs la simplificarea căsuţelor care conţin scenele, precum şi la sensul de citire al acţiunii, care nu este de la stânga la dreapta sau de sus în jos, cum suntem obişnuiţi în alte situaţii. (Sensul de citire al căsuţelor este dat de introducerea unor săgeţi). Căsuţele care conţin scenele au fost reduse la