Astazi continui sa postez detalii din lucrarea mea "Supliciu,
terapie alternativa", respectiv al treilea panou precum si continuarea explicatiei incepute in postarea precedenta (Supliciu, terapie alternativa 2).
"Dar in cazul de faţă, din motive practice, autorul nu
se poate rezuma la o umilă reprezentare din ceara precum vrăjitorii, adversarul
se găseşte în străfundul propriei fiinţe şi are prea multe feluri de exprimare.
Prin urmare el trebuie păcălit, amăgit printr-o poveste care îl va fascina. O
poveste al cărui erou principal este chiar el, demonul, ce-i drept sub o altă
înfăţişare pentru a nu se recunoaşte. Acest demon în poveste ia forma unui
câine, companion fidel al omului, animal al cărui corp a fost modelat de către
cel din urmă după bunul plac. Povestea care se va transforma în pierzania
demonului urmăreşte traseul oricărei vieţi, însă în aceasta, din motive lesne
de înţeles va trebuii să fie ucis eroul principal, fără a-i oferii dreptul la o
anchetă asupra morţii sau o necropsie. Apropos, pentru a-i satisface plăcerile
sadice el are parte de o autopsie la finalul poveştii, pe cine păcălesc, va fi
eviscerat utilizând tocmai sadismul său. Înjunchiat cu propriul pumnal!
Înainte de a
fi o făcătură vrăjitorească, lucrarea de faţă îşi propune să reintroducă naraţiunea, epicul, în
reprezentarea plastică. Pentru a duce la bun sfârşit aceasta propunere se va
face apel la o formă de reprezentare nu tocmai populară printre erudiţii plasticieni,
anume la banda desenată. Banda Desenată este o artă narativă vizuală care
permite, printr-o succesiune de desene(imagini) însoţite în general de un text,
relatarea unei istorii a carei desfasurare temporală se face prin trecerea de
la o imagine la alta fără a stânjenii continuitatea. Conform acestei definiţii,
primele exemple de „figuraţie narativă” urcă până la originile omenirii,
apărând pe pereţii cavernelor oamenilor preistorici sau în “Cartea Morţilor”
egipteană. Exemple de naraţiune figurativă găsindu-se în spaţiul nostru
geographic şi în unele reprezentări din pictura bisericească. Fiind executată
pe suporţii cei mai variaţi, regăsim de-a lungul istoriei numeroase alte
exemple, până la publicarea in secolul al XVIII-lea a unor serii de gravuri,
care descriau evoluţia temporală a acţiunii. În această perioadă în Anglia,
William Hogarth, pictor, concepe aşa numită literatură a stampelor, compusă
dintr-o serie de gravuri legate între ele, ce aveau un ton foarte realist.
Influenţat de opera lui Hogarth, Thomas
Rowlandson face următorul mare pas in evoluţia benzii desenate, si anume
introducerea bulelor cu text, lucru care sporeşte individualizarea
personajelor. Un atu al benzii desenate a fost faptul că ea a constituit o
soluţie ingenioasă pentru ilustrarea cărţilor pentru copii. Un lucru care a dus
la popularizarea benzii desenate a fost apariţia foile publicitare ale marilor
magazine, care apăreau în perioada interbelică, intitulate “Bon Marche”, care
se constituiau dintr-o poveste ilustrată, daca vreţi ele pot fi considerate
precursorul spot-urilor publicitare din televiziune." (va urma)
Al treilea panou din serie prezinta o noua etapa a cresterii personajului principal. Trebuie sa mentionez ca pana acum prezenta in lucrare a omului este sinonima cu bolul de mancare...
Detalii:
0 comentarii:
Post a Comment