Wednesday, January 19, 2011

Un altfel de "autoportret", Lifelo...

In vara lui '99, chiar inainte sa implinesc optsprezece ani, am inceput cu ajutorul tatalui meu unul din proiectele pentru lucrarea de diploma (absolvirea liceului etc.). Tatal meu m-a ajutat "strecurandu-ma" la locul sau de munca si punandu-mi la dispozitie materiale, unelte si mai ales experienta sa in domeniu.
Lucrarea se numeste "Lifelo", povestea acestui nume o pastrez pentru mai tarziu.
Cum am ajuns sa-i zic autoportret? Am fost determinat de lipsa unui raspuns inteligent la intrebarea: "Mai, da' asta nu esti tu?". Mi s-a parut foarte firesc sa spun raspund "Nu" o vreme, fiindca nu are nasul meu :)  si pentru ca nu am urmarit sa imi fac o reprezentare.
Lifelo este o reprezentare antropomorfa facuta din bucati de fier vechi. Fiind constrans de timp (am avut aproximativ doua saptamani la dispozitie - o zi am pierdut-o ca am facut o tampenie in atelier si am fost "pedepsit") si, intr-o oarecare masura de si de procurarea unora dintre fragmentele de fier vechi, a trebuit sa "improvizez" pe masura ce lucram. Cu aceasta ocazie am reusit sa imi perfectionez tehnica de sudor, in sensul ca aveam habar sa sudez si inainte sa incep. Trebuie sa mentionez ca in etapele cele mai importante din punct de vedere tehnic, am beneficiat de ajutorul tatalui meu sau al colegilor sai.
Fotografii recente:
 
 
 
 

 
Lucrarea a fost grunduita in vederea intervenirii ulterioare cu "fragmente de pictura". Am renuntat destul de repede la interventiile cu pictura, dar grunduirea a salvat anumite bucati de la ruginire si distrugere.
Mai jos urmeaza fotografii cu diverse etape de lucru. Fotografiile nu arata prea grozav fiind scanate din cauza ca am pierdut negativele, iar despre fotografia digitala aveam sa aflu un pic mai tarziu...
 
 
 
 
 
 
 

Echipa fara de care nu as fi reusit sa termin lucrarea:
Si eu in "focul" creatiei:

6 comentarii:

Anonymous said...

Imi place mult mai mult, sincera sa fiu, decat ce-a urmat mai tarziu... E clar, scheletii si culorile sumbre nu cred csa cucereasca publicul. Parerea mea, desigur (seli)

LeeFelo said...

Multumesc.
Nu au intrat zilele in sac :) pentru o nota optimista in lucrarile mele. Cu atat mai putin pentru culorile vesele. Sper sa demonstrez cu postarile viitoare.

Anonymous said...

Bahi nenica, e super!

LeeFelo said...

Multumesc!
Cu cu putin noroc voi reusi sa ii fac niste fratiori sau macar sa-i dau un strat de ruginol...
Numai bine!

Maia Martin said...

Mi-a placut foarte mult povestea acestei lucrari!
Si lucrarea are un vino-incoace . E un personaj ciudat, dar bland in acelasi timp!
Fain tare...

LeeFelo said...

Multumesc Maia!
Sa stii ca nu este toata povestea...
Am cateva povesti cu "robotelul". Poate ca am sa le scriu intr-o zi...
Numai bine!!!